duminică, 24 octombrie 2010

Meeting Yamira Sanchez


Mama mia! Ce femeie! Ce om! Ce profesoara! Probabil una dintre personalitatile care m-au influentat cel mai puternic, in toata viata mea.

Un singur workshop a fost de ajuns! M-a cucerit instantaneu si a continuat sa ma fascineze din ce in ce mai tare cu fiecare minut al cursului. Cu totii eram sub acelasi efect hipnotic - si eram multi - toata sala aia de baschet din micutul Novi Sad (Serbia) era plina.

Micuta, calma, retinuta, sigura pe ea si foarte relaxata si calda in acelasi timp, ne-a luat usor, cu o incalzire in stil yoghin: slow, controlat, apoi din ce in ce mai solicitant. Stia femeia ce face! A scos untul din noi pana la sfarsitul orei!

Cubaneza de la mama ei, care acum traieste si preda dansuri afro-cuban in Spania, Yamira are trasaturi afro puternice, e draguta, si are un corp foarte lucrat, e puternica si flexibila - se vede ca a facut dansuri de mica (de toate!) si yoga. Acolo, in Cuba, numai daca esti foarte, foarte, extrem de super-mega-bun, ai o formatie clasica (balet) si te perfectionezi in continuu, te poti afirma si mentine, pentru ca, altfel, toti danseaza salsa si afro-rumba si unii sunt nemaipomeniti … doar pentru noi - pentru ei sunt … obisnuiti! Si, desi ne-am astepta la mega distractie si hahaiala la cursurile cubanezilor, ei de fapt sunt foarte severi ca instructori. Cam asa cum erau multi profesori si la noi pe vremea lui Ceausescu. Daca vorbesti cu cineva sau razi in timp ce ei explica (cu seriozitate), se simt foarte jigniti si te pun la punct imediat. Dar in cazul Yamirei chiar nu-ti venea sa vorbesti cu altcineva in timp ce fie repetai o miscare (si te rugai sa nu te lase cordul pana la sfarsitul orei!) fie ea iti explica ceva – cu engleza ei stalcita si adorabila (pana la urma a renuntat sa bajbaie in engleza si a dat-o pe spaniola – doar eram toti salseros – toti intelegeam spaniola ca, deh, nu prea ai cum sa nu prinzi ;)

Asaaaa, si cum spuneam, primul workshop a fost de afro. Dans afro pur si simplu! Eram foarte curioasa! Acum toata lumea e din ce in ce mai interesata de afro – de natural, de simplu, de fara fitze, de puternic, de … negru. Si … afro am vrut … afro ne-a dat. Si ne-a dat! A repetat cu noi aceleasi miscari simple o ora intreaga! Acum imi vine sa zic ca sunt simple, pentru ca intre timp mi-au devenit mai naturale dar atunci simteam (nu erau oglinzi si nu ma vedeam dar simteam) ca nu imi ies miscarile ca ei – nici pe departe. Cu totii aratam ca niste maimute albe natângi – vai mama noastra! Dar ne-am ambitionat… Ea ne-a ambitionat! Ne-a incurajat!

Tin si acum minte ce ne-a spus, si spun si eu mai departe cursantilor mei: “nu ma intereseaza sa faceti miscarea perfect acum” (era si greu pentru noi! – prea nou, prea diferit de ce cunosteam!) “dar vreau sa vad intentia!” Pentru ca miscarile afro pe care ni le preda reproduceau niste miscari de lupta. Si noi trebuia sa aratam ca si cum chiar aveam niste bâte in maini pe care le miscam amenintator unii spre ceilalti (in timp ce inaintam intr-un anumit pas o data cu o anumita miscare a toracelui - care nu ne reusea de nicio culoare). Oricum, pe fondul dragului pe care il prinsesem de ea, pe fondul lipsei de complexe ca nu-mi reuseste miscarea din prima, ca nu arata bine, etc., am reusit sa intru intr-o stare incredibila. Ma simteam libera, entuziasmata, cu mult chef de joaca si parca … chiar pregatita de lupta J.

Ne impartim noi in doua tabere opuse – (trebuia sa inaintam unii spre altii amenintatori J) si eu ma asez in fata ei – ma aplec putin in fata si o fixez in ochi, cu un zambet provocator. Ea ma vede, ma fixeaza si ea, fara sa zambeasca, fara sa clipeasca, si zice: “You’re mine!” -  Ok, mi-a pierit zambetul, am uitat pe loc inceputul coregrafiei, cum ma cheama si ce caut acolo! A trebuit sa-mi revin insa repede pentru ca veneau ceilalti in urma mea - iar cand Yamira a trecut pe langa mine si mi-a suflat in ochi praful orbitor imaginar am zis: wow, asa trebuie sa se fi simtit cei care cadeau loviti de mana unui mare luptator! Onorati!

Am mai fost la doua workshopuri cu ea la acelasi congres, cu regretul ca am ratat alte doua! Dar o sa prind orice ocazie sa mai invat de la ea. E foarte importanta compatibilitatea profesor – cursant. In functie de ea informatia curge sau se blocheaza. Iar dinspre Yamira curge informatie, energie, caldura si inspiratie catre toata lumea. E unul dintre acei oameni!

J

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu